Moştenirea lui Van Ghelie?

Dacă aţi iniţia, lucru foarte puţin probabil, o afişare a tuturor postărilor la categoria „Lernt endlich eure Muttersprache! / Învăţaţi-vă dracului limba maternă!” de pe acest blog, aţi putea constata că o mare parte din exemplele referitoare la limba de lemn sunt furnizate de către pagina de ştiri a TVR. Mutrelor nătângi şi vulgare ale pipiţelor cu dicţiune de mahala, care sunt băgate pe gât consumatorului de TV ca prezentatoare sau reportere, li se alătură o redacţie pe măsură. La modă sunt eufemisme de genul „igienizare” (atunci când „ţărani” iresponsabili dau foc ogoarelor sau păşunilor prost întreţinute), sau mai nou „ecologizare„, care se potrivesc ca nuca-n perete.
Mă rog, românii de azi nu se prea lasă impresionaţi de astfel de fleacuri. Îmi amintesc că acu’ vreo câţiva anişori discutam pe net cu o poetă şi actriţă (i-am uitat, pe drept, numele), care nu vedea nicio problemă în folosirea termenului de „fidelizare„.

George Pruteanu afirma:

În sensul ei clasic, limba de lemn este jargonul complex, cu particularități lexicale, topice și stilistice, elaborat de puterea totalitară pentru a-și obscuriza discursul. Limba de lemn este astfel opusul transparenței, ea trebuie descifrată, citită printre rînduri.

Credeţi că totalitarismul a dispărut, în România zilei de azi? Vi se pare. Uitaţi mass-media.