Das kleinste Übel / Răul cel mai mic

Das kleinste Übel ist manchmal riesig

Dieser Gedanke drängt sich bei mir auf wenn ich die Taten der aktuellen Regierung Rumäniens betrachte.
Das geringste Übel, das am meisten unterschätzte von allen Übeln! Dies passiert umso mehr, weil es meistens in Tandem mit dem größten aller Übel auftaucht, nämlich, wie Nietzsche sagt, mit der Hoffnung…

===

Răul cel mai mic e câteodată uriaş

Acest gând mi se impune când iau în considerare acţiunile actualului guvern din România.
Răul cel mai mic, cel mai subestimat dintre toate relele! Asta cu atât mai mult, cu cât el vine adesea în tandem cu răul relelor, şi anume, după cum spune Nietzsche, cu speranţa…

Acest articol a fost publicat în General, Internautisches / Internautice, Kotzbrocken / Borîturi, Lernt endlich eure Muttersprache! / Învăţaţi-vă dracului limba maternă!, Management, Menschen / Oameni, Ohne Kategorie / Fără categorie, Platitüden / Platitudini, Politik / Politică, Rumänien und die Welt / România în lume. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Das kleinste Übel / Răul cel mai mic

  1. Diana spune:

    Nu degeaba afirma buddhistii, de mii de ani, ca dorintele si sperantele nu permit omului sa fie fericit. 🙂

  2. Mihai spune:

    Asta mă face să presupun că fericirea deplină este un apanaj al regnului mineral.

  3. Pingback: Minima Ruralia › Pământ pârjolit

Lasă un răspuns