Stellen Sie sich eine ganze Menge Koordinatenachsen vor, die jeweils das Wechselspiel eines antagonistischen Paares darstellen, in einem beliebigen Winkel zueinander stehen und sich alle in einem Punkt schneiden. Bleiben wir bei unserer Betrachtung in einer Ebene, um die Sache nicht zu verkomplizieren. Wenn Sie sich selbst in Bezug auf alle Meßgrößen positionieren, dann können Sie dadurch – zumindest theoretisch – Ihre politische Einstellung qualitativ wie quantitativ beschreiben. (Man kann natürlich überlegen, ob der gemeinsame Schnittpunkt, wo sich Begriffe wie z.B. links/rechts, konservativ/liberal, totalitär/demokratisch usw. die Waage halten, etwas Wünschenswertes ist. Wohl kaum. Das Gute liegt so gut wie nie in der Mitte! Das ist jedoch gar nicht meine Frage.)
In Zeiten des Wahlkampfs ist es ziemlich egal, wo Sie stehen, Sie werden mit Kot beworfen. Denn in der Mitte des Ganzen thront die „Freie Presse”, die wie ein riesiger Ventilator, der sich um 360° um eine vertikale Achse dreht, die Exkremente um sich schleudert, die alle Beteiligten hineinwerfen.
Also: lassen Sie sich von einem unschuldigen Namen wie „Liliana” nicht beirren, werfen sie ruhig Ihre Scheisse rein, wenn Sie denken, dass der Ventilator günstig steht, irgendeinen werden Sie immer treffen. Manchmal aber nur sich selbst.
===
Închipuiţi-vă o droaie de axe de coordonate, fiecare descriind o pereche antagonistă, care se întretaie într-un punct comun şi într-un unghi oarecare una faţă de alta. Să rămânem la consideraţiile noastre într-un plan, pentru a nu complica lucrurile. Dacă luaţi poziţie în raport cu fiecare mărime dată, atunci puteţi – cel puţin în mod teoretic – să vă descrieţi calitativ şi cantitativ convingerile politice. (Bineînţeles că se poate pune întrebarea dacă punctul comun de intersecţie, unde noţiunile stânga/dreapta, conservator/liberal, dictatorial/democratic şamd. se află în echilibru, ar putea reprezenta o stare de dorit. Nici vorbă. Un lucru cu adevărat bun nu se află mai niciodată la mijloc! Dar asta nu este întrebarea pe care mi-o pun.)
Pe timpul campaniilor electorale nu contează unde te afli, vei fi oricum împroşcat cu rahat. Pentru că în mijlocul scenei tronează „Presa Liberă”, care, ca un ventilator uriaş, care se învârte cu 360° în jurul unei axe verticale, împroaşcă în toate părţile excrementele pe care le aruncă toţi actorii implicaţi.
Deci: nu vă lăsaţi impresionaţi de vreun nume inofensiv ca „Liliana”, aruncaţi liniştit propriul rahat înăuntru dacă vi se pare că ventilatorul este în poziţie favorabilă, pe cineva veţi nimeri în orice caz. Câteodată însă doar propria persoană.
PS
Bineînţeles că în România, unde până şi rahatul este mai cu moţ, situaţia descrisă nu se limitează la campania electorală. Latrinele funcţionează non-stop, perioadele dinainte de alegeri sunt doar orele de vârf. Taberele din opoziţie se combat între ele chiar mai acerb decât combat „Ciuma Roşie”. Foaie verde măgheran, dă-mi şi mie un ciolan, foaie verde gărgăun, tăţi îs răi, da io îs bun…
