Mi-a fost foarte greu să definesc această cantitate infinitezimală, această imponderabilitate, într-atât se aseamănă cele două societăţi, germană şi română, de-ai zice că sunt gemene!
Iată că am găsit totuşi o mică deosebire, marginală cum este ea, dar poate merită un pic de atenţie: participarea la vot.
A fost anunţat de curând un nou sfârşit al lumii, singurul lucru incert fiind data exactă. O fi ziua de 23 septembrie 2017, sau mai degrabă cea de 24?
Ba chiar am auzit nişte voci care afirmau că sfârşitul lumii a avut loc deja, atât doar că noi n-am băgat de seamă…
Cât ne priveşte pe noi, numeroşii şi competenţii membri ai redacţiei acestui blog, noi ne menţinem părerea conform căreia omenirea, având în vedere tot ce a ratat ea până acuma, va rata până şi apocalipsa. Asta e sigur. Rămâne doar de văzut (sau, mai bine zis, de aflat prin intermediul propriei pieli), dacă acest lucru poate fi considerat ca o perspectivă optimistă sau nu.
Acest austriac original (ba chiar un pic excentric) ne spune:
Toată viaţa mi-a fost ruşine că sunt austriac şi nu m-am ruşinat niciodată de această ruşine, ştiind că ea este patriotismul mai bun.*
Scriind cuvântul de mai sus, mi-am pus deodată întrebarea dacă acesta vine într-adevăr de la „păr”, aşa cum am crezut dintotdeauna, sau de la „par”. (Pentru cei mai tineri dintre noi, care nu cunosc diferenţa dintre „par” şi „păr”, o explicaţie: parul este, de obicei, ceva mai gros. Excepţie fac doar cazurile când este chiar mai subţire.)
Să revenim însă la subiect. Continuă să citești
Azi fiind ziua internaţională a democraţiei, lucru de formă celebrat şi de TVR, mi-am adus aminte de un articol mai vechi găsit tot pe pagina de internet a acestui post de televiziune.
O fi bună şi ea la ceva, democraţia asta, atât doar că ne cam şubrezeşte podurile. (Ca să nu mai vorbim de faptul că ne-a distrus industria şi agricultura. Da’ moravurile?)
Traversarea Dunării înot poate părea un lucru facil, dacă ne gândim că unii traversează în acest fel chiar Atlanticul. Agramaţii de la TVR vorbesc însă despre „traversarea Dunării de la izvoare până la vărsarea în mare”, ceea ce este, bineînţeles, o performanţă. Nu numai una sportivă, ci şi lingvistică.
Slovacia şi Ungaria au eşuat în încercarea de a evita primirea unei cote obligatorii de refugiaţi.
Vă mai amintiţi noţiunea de „solidaritate flexibilă„?
… marca Adrian Papahagi:
Trump e revelatorul intoleranței agresive, totalitare a stângiştilor.
Iată o afirmaţie atât de stupidă, încât nu necesită nici un comentariu.
PS
Lăsând la o parte conţinutul aberant, îmi vine în minte bancul cu piciorul de lemn, care „tăt îi bun, că n-amorţăşte”. Şi de aici, e doar un pas până la diagnosticul „cap de lemn”, care nu doare…
…este într-adevăr cam greu de înţeles pentru cineva care vorbeşte limba de lemn, cum este d-l Dragnea.
România este foarte aproape — încă nu e—, este foarte aproape de a ne trezi într-un timp rezonabil cu o poliție politică. Asta este o noțiune foarte grea.
