Părintele Alexandru Coman se spovedeşte: „Sunt un pupător de moaşte!”
Ne şi explică de ce:
[ ]Ăștia suntem noi, creștinii ortodocși. Nu iubim aseptic, nu respingem fizic pe cei dragi, nu avem spaime cu igiena cu rămășitele purtătoare de har ale sfinților care au pătimit mult, care știu ce e suferința, și a lor și a noastră, și care au primit cununa Mântuitorului Hristos.[ ]
[ ]Noi, ortodocșii, căutăm trupurile sfinților ca în vechime, și căutăm să le atingem cu drag. Iubim pe Dumnezeu, așa cum suntem noi, păcătoși și prea puțin luminați. De altfel, tocmai de asta cautăm pe Domnul. Cei care râd de la distanță, să ne lase! Iar eu, nevrednicul în fata Domnului, preotul, o să caut în continuare, așa cum îi iubesc pe ai mei, să îmi arăt iubirea și față de sfinți, căutându-i și atingând cu mainile sau sărutând rămășițele lor pământești.[ ]
Suntem întru totul de acord. Biserica Ortodoxă Română nu are nici un fel de „spaime cu igiena”, fie ea corporală sau spirituală, dacă ne orientăm după gradul de slinoşenie (fizică şi morală) la care au ajuns prelaţii săi. Sau după gradul de slinoşenie (din nou, fizică şi morală) la care a fost adus poporul român, prin grija duhovnicească a BOR.
„Păcătoşi şi prea puţin luminaţi”? Adevărat grăieşti, părinte. Dar nu pe Dumnezeu îl iubiţi, ci doar fariseismul vostru deşănţat şi privilegiile de care vă bucuraţi. Pupaţi-vă cât vreţi moaştele voastre ridicole, dar lăsaţi-mă pe mine în pace. Când vă veţi fi spălat de păcatul istoric comis faţă de Biserica Unită şi faţă de întregul popor român, prin frauda şi delaţiunile la care v-aţi pretat, atunci să îndrăzniţi să ridicaţi capul. Nemernicilor.