miercuri, octombrie 5, 2016
Cititorii mai atenţi ai acestui blog (dacă aceştia chiar vor fi existând), au remarcat cu siguranţă faptul că mai citesc din când în când pe blogul În Linie Dreaptă, aceasta nu pentru că mi se întâmplă des să fiu de acord cu ei, ci mai degrabă ca să am ce să critic.
În dimineaţa asta, linkul inliniedreapta.net mă conduce la o pagină plină de reclame, care mai conţine totuşi şi informaţia „This domain name has expired” precum şi un link spre „Renewal Instructions”.
Fapt simptomatic pentru situaţia de la noi: Dreapta românească e cam expirată. Să sperăm că instrucţiunile pentru reînnoire vor fi luate în serios.
sâmbătă, octombrie 1, 2016
Iată ce a declarat Alina Gorghiu, această atletă intelectuală, înaintea şedinţei Biroului Politic Național:
Susțin soluția cea mai bună și sunt convinsă că azi vom veni cu o soluție foarte bună. De 140 de ani tot ieșim din situații de criză și mergem înainte. Azi suntem într-o situație mai dificilă, dar n-am niciun fel de ezitare în a spune că sfârșitul zilei va fi bun pentru PNL.
140 de ani de criză? Mulţi înainte, PNL!
În continuare, pentru a clarifica lucrurile fără nici un echivoc, a mai declarat şi următoarele:
Au fost câțiva colegi de-ai mei care, în loc să-și vadă de ce trebuie, s-au tot pronunțat pe diverse soluții — ba președinție unică, ba copreședinți, ba 160, ba 161 — articolele din statut. Nu cred că acest lucru e important, ba dimpotrivă.
Aha. Eu cred că Alina n-are nici o logică, ba dimpotrivă…
Dorin Tudoran a revenit de curând în blogosferă după o absenţă destul de îndelungată.
În lipsa unei actvităţi notabile a duşmanilor săi tradiţionali (Vladimir Tismăneanu tace, Elena Udrea e la pământ, Traian Băsescu s-a descalificat singur) ne scrie câte ceva despre America.
[ ]Ahmad Khan Rahami a fost prins astăzi, luni 19 septembrie. Povestea lui și a familiei sale mă face să mă întreb când va înțelege această țară că generozitatea ei a devenit sinucigașă.[ ]
Există oare vreo şansă, cât de mică, ca autorul, recitind această afirmaţie, să-şi dea seama de ridicolul ei? (Un mic ajutor: Descrieţi, d-le Tudoran, cu cuvintele dvs., toate măsurile necesare pentru ca America să se lepede de generozitate şi să evite sinuciderea.) (Continued)
marți, septembrie 27, 2016
La duelul TV de astă noapte, Hillary Clinton a fost îmbrăcată în roşu (culoarea republicanilor), iar Donald Trump a purtat o cravată albastră (culoarea democraţilor)…
Mie toată povestea îmi aminteşte de un episod din „Maestrul şi Margareta” (p. 501-502):
[ ]Şi, deodată, un glas înfundat, dar autoritar,
răsună deasupra capului femeii.
— Dă-le drumul înăuntru, Sofia Pavlovna!
Cetăţeana cu registrul rămase uluită. Din
frunzişul verandei răsări pieptul alb al unui frac şi
barba ascuţită a piratului. Se uita prietenos la cei doi
borfaşi dubioşi şi, mai mult decât atât, îi invita cu
gesturi amabile. Archibald Archibaldovici se bucura
de un prestigiu cu totul deosebit în restaurantul pe
care-l administra, aşa că Sofiei Pavlovna nu-i rămase
decât să-l întrebe supusă pe Koroviev:
— Numele dumneavoastră?
— Panaev, răspunse acesta, politicos.
Femeia notă acest nume, ridicând o privire
întrebătoare spre Behemoth.
— Skabicevski, miorlăi acesta, arătându-i, nu se
ştie de ce, cu un gest, primusul.
Sofia Pavlovna notă şi acest nume şi trase
registrul mai la îndemâna celor doi, ca să-şi pună
semnăturile. În dreptul numelui „Panaev”, Koroviev
scrise „Skabicevski”, iar Behemoth iscăli „Panaev”
acolo unde scria „Skabicevski”.[ ]
marți, septembrie 20, 2016
Fostul preşedinte american George W. Bush anunţă că o va vota pe Hillary Clinton la viitoarele alegeri. Ar fi interesant de ştiut cât îi plăteşte Donald Trump pentru această declaraţie.
luni, septembrie 19, 2016
Uite un exemplu care ne arată că Ion Cristoiu dispune de suficientă inteligenţă pentru a constata că în ziua de azi comentariile inteligente nu au căutare şi recurge, odată în plus, la o afirmaţie tâmpă, comparând UE cu răposatul CAER şi calificând Germania drept „Noul Mare Licurici”.
Mă tot întreb, uitând că trăim în România (eu, ca să zic aşa, mai mult sau mai puţin): cum a ajuns acest exponent de frunte al jegului uman în ipostaza de a avea audienţă publică? Am apoi o tresărire dureroasă şi-mi amintesc de toate gunoaiele care conduc ţara asta, alese în mod democratic!, şi de toată mocirla societăţii româneşti actuale, în care se bălăcăreşte poporul, şi-mi dau seama cât sunt eu însumi de tâmpit, punând astfel de întrebări.
vineri, septembrie 16, 2016
La reuniunea UE la înalt nivel de la Bratislava, aşa zisele „state de la Vişegrad” anunţă că refuză cotele obligatorii de refugiaţi pe care vrea să le impună UE. (România, frustrată că nu participă şi ea la acest club select, nu spune deocamdată nimic, dar, de asta sunt sigur, se va ralia cu satisfacţie la aceaastă opinie.)
Asta încă n-ar fi nimic, poziţia acestor state era deja cunoscută, iar recentul comunicat nu a făcut altceva decât să o conmfirme.
A apărut, totuşi, ceva nou. S-a creat termenul de „Solidaritate flexibilă„, un eufemism care dezvăluie faţa hidoasă a civilizaţiei aşa zis creştine din nişte ţări care îşi consideră propriul popor drept sfânt.
Câteva concluzii.
Fariseismul celor care se ascund în spatele unei astfel de denumiri este oribil. Istoria îl va demasca, sper. Pentru mine, „solidaritate flexibilă” este necuvântul secolului.
Dacă UE se va destrăma din cauza problemei refugiaţilor, hai să nu-i plângem de milă. A meritat-o.
Fiecare ţară are ceva în istoria sa pentru care ar trebui să se ruşineze (dar, de obicei, n-o face).
Englezii îşi au monarhia, spaniolii conquista, francezii îngâmfarea unei „grand nation”, germanii nazismul.
Ungurii îl au pe Orban. Şi pentru ca să fie demni de compătimit, acesta nici măcar nu trebuie să „vorbească” englezeşte.
duminică, septembrie 11, 2016
Prin intermediul ÎLD am ajuns la un articol din Dilema Veche. Citez de aici pasajul următor:
[ ]În ziua în care coaliţia anti-ISIS a anunţat uciderea unui important lider al organizaţiei, The New York Times a publicat un articol în care se citau părerile unor universitari respectabili, toţi spunînd acelaşi lucru: e inutil să ucizi teroriştii, cheltuieşti resurse (uneori însemnate, ca în cazul lui Bin Laden) degeaba. (Continued)
sâmbătă, septembrie 10, 2016
Petre Tobă crede că este nevinovat. Probabil că nu este chiar sigur, pentru că altfel ar şti.
Şi Elena Udrea îi ia apărarea lui Ponta. Cu un astfel de apărător, rechizitoriul devine superfluu.
Puţinele lucruri pe care le ştiu despre Marea Britanie şi locuitorii ei mi-au permis totuşi să trag o concluzie: băştinaşul englez este fie foarte civilizat, fie cu totul dimpotrivă. Să ne gândim doar la acei hooligans. (Ceva asemănător se poate afirma despre femeile japoneze, dar la ele în privinţa frumuseţii…)
Îmi amintesc de o excursie făcută în 1980 la Ceuta, punctul de plecare fiind o staţiune maritimă din apropierea oraşului Malaga, unde mă aflam în concediu. La îmbarcarea pe vasul care trebuia să traverseze strâmtoarea Gibraltarului, cam jumătate din pasageri erau englezi, majoritatea femei, care proveneau dintr-unul din numeroasele ghetouri estivale de pe litoral. Iar aceşti pasageri englezi formau un grup strâns de oameni urâţi şi cu priviri tâmpe, care-şi ridicau cât puteau de sus deasupra capului paşaportul englez, deşi nu li-l cerea nimeni.
Scena m-a făcut pe atunci să filozofez despre dezavantajele bunăstării generale, care permite, cui vrei şi cui nu vrei, un concediu în străinătate…
Iar azi, reamintindu-mi această scenă, mi-am extins cugetările şi asupra dezavantajelor democraţiei, care le duce pe toate aceste sărmane oi în faţa urnei de vot, mai ales când cota de participare este de 84%.
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
