O lume întreagă se plânge de urmările crizei financiare. Nu prea pricep de ce. La mine curg banii gârlă. N-am nevoie decât să comunic numele, adresa, numărul de telefon şi alte câteva detalii…
Nu credeţi? Păi hai să vă conving: Continuă să citești
Se ştie prea bine că nu-i nici o scofală să faci dintr-o casă cocină de porci. Transformarea în sens invers este ceva mai greu de realizat, dar nu imposibilă, nici chiar în România.
Nu credeţi? Vă arăt pur şi simplu, ca şi în reclama pentru pilule de slăbire, situaţia înainte şi după tratament…
Împrejurările au făcut să ajung să repet această experienţă şi în Germania. Punctul de plecare, o fostă fermă de găini, în stare mult mai bună decât grajdul din România, promitea un succes uşor. M-am izbit însă de un obstacol neaşteptat: scara germană. De fapt, m-am izbit în cădere doar de o anumită parte a acestui obstacol… dar hai să nu anticipăm.
În România de pe vremuri, o scară avea posibilităţi foarte modeste, dar juca cinstit. Construită din lemn şi găsindu-se într-o stare de putreziciune inaintată, ea îţi sugera fără echivoc: “Nu urca! Doar vezi că sunt scară!” Iar dacă totuşi făceai asta, se rupea primul sau în cel mai rău caz cel de-al doilea fuştel, astfel încât nu păţei nimic rău. Scara germană, domnilor, nu putrezeşte. Confecţionată din aluminiu strălucitor, ea îţi trezeşte încrederea, te îndeamnă să te urci, te lasă să ajungi până sus şi apoi te răstoarnă cu ticăloşie. Şi nici gând să se rupă, când cazi cu piciorul pe ea. Rezultatul imediat îl puteţi vedea mai jos. (Culoarea verde, la care se face aluzie în titlu, a apărut ceva mai târziu…)
PS
Între timp România a fost invadată (printre altele) şi de scări germane de aluminiu. Să ne păzim cu toţii.
Redacţia noastră a fost trezită brusc din somnul său preprimăvăratic de către un trackback provenit de la d-l Mircea Popescu, care se pare că ar fi scris pe blogul propriu (sau altundeva?) un comentariu care ne flatează.
În acest context dorim să facem următoarele declaraţii:
1) Îi mulţumim d-lui Mircea Popescu pentru atenţia acordată, care, ca mai toate lucrurile rare, o considerăm de valoare.
2) Nu am reuşit să găsim firul care duce la acest comentariu, deoarece linkul ne conduce la pagina principala a blogului sus-amintit, care nu posedă funcţia de căutare.
3) De fapt nici nu dormeam cu adevărat. Toţi membrii redacţiei erau absorbiţi de alte activităţi importante. Vera învaţă în continuare româneşte. Doamna care se ascunde în spatele numelui Felix Krull este frământată de întrebări existenţiale, cum ar fi de exemplu “Cât de îngrămădit trebuie să fie cineva care traduce ‘Hochstapler’ prin ‘Escroc’ ”. Paul Melian ne comunică pe nemţeşte “Dacă vreţi contribuţii de la mine, n-aveţi decât să le traduceţi”, de parcă n-ar putea face asta şi singur. Iar subsemnatul repetă în Germania, după o primă experienţă pozitivă din România, aventura construirii unei case de locuit dintr-un grajd. Vom reveni în curând cu mai multe amănunte.
Poate chiar prea numeros, în dauna calităţii? Judecaţi singuri.
România Liberă online publică o colecţie de perle ale politicienilor români şi îşi începe băşcălia cu următoare frază:
Politicienii romani nu se rezuma doar la a comite grafe(sic) protocolare sau a se face de ras la televizor si in teritoriu(!), ei fiind in stare sa lase ca mostenire generatiilor viitoare vorbe de duh, care insa de cele mai mult ori sunt vecine cu ridicolul.
Vedeţi? De-aia nu-mi cumpăr eu ziare. Doar n-o să mai şi plătesc pentru aşa ceva. Aceşti analişti infailibili (vă mai amintiţi prognozele dinainte de alegeri?), fac, după cum se vede, concurenţă serioasă reporterilor de televiziune şi când e vorba de stâlcit limba. Dar de fapt, cu ce drept aşteptăm ceva mai bun? După cum avem politicienii şi guvernul pe care-l merităm, avem şi ziarişti pe potriva noastră. (Ca să nu mai vorbim de meseriaşi, profesori, avocaţi, poliţişti…)
Ma bag la bucatareala, asa ca asta va fi ultimul post pe anul asta.
Sunt jos cu pălăria.
Dragi prieteni de pe online.
Pentru a atinge reachul dorit va trebui să cumperi spaţiu pe mai multe siteuri.
Doar ungurii sunt siguri la guvern.
Cel mai numeros partid din parlament.
Iubirea pentru ei, dar mai ales pentru mama, ii tasneau prin toti porii.
Aproape 42 de ani il leaga fedeles de televiziune pe realizatorul Titus Munteanu. Continuă să citești
Tocmai mă pregăteam să-mi ocup locul în avionul Lufthansa München-Cluj, când mi-am dat seama că acesta era deja ocupat de un tip între două vârste.
–Sie sitzen auf meinem Platz. Wenn’s Ihnen aber sehr daran liegt, können Sie meinetwegen sitzen bleiben, i-am spus, arătându-i cuponul de îmbarcare.
Nici o reacţie.
-Staţi pe locul meu. Dar dacă vreţi neapărat, puteţi rămâne aşezat.
Nici o reacţie.
Mi-era prea lene să mai încerc şi-n alte limbi.
-Paştele mă-tii, i-am zis atunci, tare şi răspicat. După asta, m-am aşezat în scaunul liber de lângă el şi am început să citesc o carte.
L-am auzit mai târziu pe uzurpatorul de scaune ducând, într-o românească perfectă, o convorbire vioaie la mobil. Iar după decolare, l-am auzind cum se întreţinea cu stevardesa într-o germană deasemenea perfectă.
Reţineţi: Să fii bilingv nu te scuteşte, deci, de impoliteţe. (Mă refer cu asta, bineînţeles, la mine însumi, că nu-i de loc frumos să înjuri pe cineva, crezând că nu te-nţelege…)
Dragii mei prieteni de pe on-line,
originatorul acestui blog ishi cere sorry pentru faptul ca nu poate sa raspunda la toate commenturile voastre. Cred insa ca nimeni nu are capabilitatea sa citeasca 1000 de commenturi pe zi, de a raspunde la toate nu mai vorbesc. Acesta este pretzul pe care trebuie sa-l platim cu totzii, eu pentru ca ma numar printre cei mai cititzi bloggeri din Romania, iar voi pentru gustul deosebit pe care-l avetzi. Continuă să citești
Am hotărît şi noi românii, ca orice popor care se respectă, să avem schizma noastră. Şi pentru că în religie o atare schizmă nu-şi mai prea are rostul, odată ce biserica greco-catolică a fost redusă la tăcere aproape definitiv, ne-am gândit să recurgem la limbă. Continuă să citești
Televiziunea germană a dorit să dea telespectatorilor săi o imagine despre actualul nivel cultural al omului de rând. Unui eşantion reprezentativ, care tocmai îşi făcea cumpărăturile de Crăciun, i s-a pus următoarea întrebare:
„Ştiţi când s-a născut Isus?”
Vă dau rezultatele statistice:
63,0% au răspuns: La Paşti
15,7% au răspuns: La Rusalii
10,6% au răspuns: Nu ştiu
10,6% au răspuns: La Crăciun
00,1% au răspuns: În jurul anului 1000, dar nu ştiu exact dacă înainte sau după Cristos. Continuă să citești
Aş fi foarte curios să aflu ce atrage cam 40 de comentarii tip spam pe zi la articolul Mafia Cerşetorilor.
Deocamdata am retras dreptul de comenta, insă numai acolo. Sper să nu fim siliţi să introducem carantina la comentarii pe toată linia…
