Ce plăcut e să trăieşti după principiul:
Cred despre orice om tot ce-i mai rău, chiar şi despre mine însumi, şi rareori m-am înşelat.(Johann Nestroy)
Dacă propria răutate îţi dă dreptate, ai un sentiment înălţător, de-a dreptul bun. Continuă să citești
Ce vreme, domnule… îţi vine să dispari.
Caţavencul Doru Buşcu spune lucruriloroamenilor pe nume: Îi numeşte pe domnii Geoană, Vântu, Voiculescu, Ponta, Antonescu şi Roşca Stănescu (ca de altfel şi pe toţi alegătorii, care prin sufragiul lor nu au reuşit să-l debarce pe Băsescu de la Preşedinţie) „idioţi”.
Sunt de acord cu acest calificativ, dar nu cu motivarea lui…
Am încercat să comentez:
Se pare că autorul care a comis articolul de mai sus are dreptul să numească o serie de persoane drept „idioţi”, mie însă nu mi se acordă dreptul să-i spun că este cam îngrămădit la minte.
Revin cu comentariul, poate a fost şters din greşeală…
Spuneam, citând autorul:
”
„Dacă Ponta și Antonescu ar candida fiecare la președinție, USL va intra singur în turul doi. Cotroceniul va intra în stăpînirea celui mai bine plasat, iar Palatul Victoria va rămîne celuilalt. Asta înseamnă, pentru USL, 70% din Parlament, 100% din Guvern, 100% din Președinție, 100% din servicii și Parchete, 60% din Curtea Constituțională. O dictatură aproape de perfecțiune, de la care poate începe redemocratizarea țării.”
Trebuie să fii foarte îngrămădit la minte ca să scrii aşa ceva.
”
Poate trebuia să-i spun idiot? Poate că asta ar fi trecut de cenzură.
„Scriu doar pentru mine însumi şi pentru posteritate” declară mândru poetul.
Şi mai apoi adaugă încetişor: „Şi pentru tine, singuratic suflet.”
Găsiţi această platitudine în germană aici.
Merită să citiţi articolul acesta.
Se pare că Adrian Papahagi calcă pe urmele regretatului său tată.
Redau un comentariu făcut de mine la un articol apărut pe contributors.ro.
D-l Valentin Naumescu nutreşte, după cum se pare, o deosebită simpatie pentru liberalism, lucru care, în sine, nu e rău de loc.
Dar apreciază, în acest articol ca şi într-un articol anterior, în mod cu totul straniu caracterul partidului liberal german FDP, calificându-l printre altele drept „simpatic”.
FDP, un partid simpatic? Mare-i grădina ta, doamne.
ACTUALIZARE 03.10.2013: vezi finalul articolului
Continuă să citești
Redau aici un comentariu pe care l-am făcut aici.
Stimate d-le Ciucu,
Să-mi clarific de la început poziţia: nici eu nu cred că vom putea rezolva problema maidanezilor fără eutanasiere, cel puţin îm anumite localităţi din România.
Dar eutanasierea, luată singură, nu este suficientă, la fel cum nici sterilizarea nu a fost, deoarece fluxul câinilor care sunt zilnic abandonaţi din mediul rural şi suburban duce automat la eşec, în ciuda acestor eforturi. Continuă să citești
În Germania au loc azi alegeri parlamentare.
Pentru funcţia de cancelar, electoratul german are de ales între d-nele Angela Merkel şi Angela Merkel, ceea ce, se-nţelege de la sine, nu contribuie neapărat la trezirea unui interes deosebit şi la o largă participare la scrutin. Continuă să citești
…TVR îşi dă din nou în petic:
Pentru a atrage atenţia asupra importanţei păstrării calităţii limbii române şi pentru a-i sprijini pe românii din afara graniţelor să-şi păstreze cultura şi identitatea naţională, ziua de 31 august a fost proclamata, prin legea 53/2013, drept Ziua Limbii Române.
Interesul TVR pentru păstrarea „calităţii limbii române” şi pentru sprijinul care trebuie acordat diasporei astfel încât aceasta să-şi poată prezerva „cultura şi identitatea naţională” este de-a dreptul înduioşător.
Se trece discret cu vederea că tocmai mass-media din România, în frunte cu TVR, a contribuit în cel mai înalt grad la stâlcirea limbii române şi la pervertirea tradiţiei culturale româneşti. Păi voi, care aţi promovat limba de lemn cu nenumăratele ei mahalagisme şi barbarisme, manelele şi muzica aşa zis populară, îndrăzniţi să vorbiţi de calitatea limbii române şi de cultura şi identitatea naţională?
Ia mai lăsaţi-ne în pace pe noi, românii de peste hotare. Mulţi dintre noi au învăţat româneşte acu vreo 60 de ani, când încă se mai făcea şcoală ca lumea, au ascultat muzică populară autentică şi au mâncat şi pâine românească adevărată, nu iasca pe care o mâncaţi voi azi. Am fost ambasadorii demni ai unei Românii care pe vremuri îşi avea un loc pe potrivă între popoarele lumii. Şi aşa i-am învăţat şi pe copii noştri. Iar cei mai tineri, de mai curând plecaţi, se vor spăla repede de „românismul” vostru ieftin şi de lichelismul postcomunist, care ne-a făcut ţara de ocară. Şi, cine ştie, poate că vor învăţa cu timpul şi româneşte.
