Un coleg de serviciu de pe vremea când lucram la Roche Diagnostics, în persoana căruia prejudecăţile mele referitoare la vânători găsiseră o strălucită confirmare, îmi povestea pe atunci că pentru vânători este „total inadmisibil“ să tragi într-un animal nemişcat. O dropie de exemplu trebuie să fie gonită de câine şi apoi împuşcată în zbor. La întrebare mea „de ce?“ mi-a răspuns printr-o prelegere prolixă, folosind argumente în care era vorba în special de „spirit sportiv“ şi „ şanse egale“.
Când i-am propus, în scopul unei lupte absolut echitabile, să zboare în urma păsării, şi-a ieşit din pepeni. Dacă mi-aş fi luat zborul în momentul acela, precis că m-ar fi împuşcat.
