După o ruptură de ligamente la umărul drept şi operaţia de rigoare, trebuie să sprijin braţul drept pe o orteză de mărimea unui ghiozdan de şcolar, zi şi noapte. Gabaritul mărit mă face să mă lovesc de toate cele, iar faptul că sunt silit să folosesc exclusiv mâna stângă transformă până şi cele mai uşoare acţiuni într-o bâjbâială penibilă. Nopţile sunt un chin, deoarece nu pot dormi decât pe spate: după vreo două ore mă dor toate mădularele înţepenite.
Azi noapte am avut un vis pe potrivă. Se făcea că eram în Japonia şi conduceam maşina pe o stradă, pe care erau parcate maşini de ambele părţi. Într-un scrâşnet oribil de metal pe metal, le loveam când pe unele, când pe altele şi înaintam în zigzag, încercând să evit următoarea coliziune.
Bineînţeles că, după câteva carambolaje, m-am trezit îngrozit, înţelegând faptul că maşina pe care o conduceam reacţiona la comenzile mele exact pe dos…
Am fost de nouă ori în Japonia, dar n-am condus maşina acolo niciodată. Acum ştiu însă, cum ar fi fost.
Aflăm de la TVR:
VIDEO Focuri de armă și o urmărire ca-n filme pentru prinderea unui șofer fără permis, care conducea o mașină înmatriculată în Marea Britanie
Mai jos în text ni se spune:
După ce a rulat pe mai multe străzi din sectorul 5, conducătorul auto a primit sprijin din partea unor rude, care au încercat să-i blocheze pe poliţişti având asupra lor, la vedere, obiecte contondente şi arme albe (cuţite).
Ai dracului, britanicii ăştia! Să-şi aducă până şi rudele în România, nu numai Beemveuri răblăgite!
miercuri, februarie 28, 2018
Cu rucsacul cârpit de bine de rău cu şnur, ieşi din clădirea aeroportului, urmând indicatoarele „Bus Transfer”, deoarece trebuia să ajungă cumva la aeroportul naţional din Bazakonya, lucru pentru care trebuia să traverseze tot oraşul. În faţa clădirii, învălmăşeală de nedescris. Tipi dubioşi îl întrebau dacă doreşte un taxi sau îl îndemnau la schimb valutar, îmbrâncindu-se între ei şi zbierând la copii care cerşeau şi se amestecau printre ei. Doi poliţişti pălăvrăgeau rezemaţi de zidul clădirii şi adresau mulţimii priviri plictisite. Scena îi aminti de aeroportul din Colombo, unde fusese în urmă cu câţiva ani, dar şi de o întâmplare pe care i-o povestise un coleg egiptean, care fusese în concediu în Baskalya pe vremea comuniştilor. (Continued)
O delegaţie a supravieţuitorilor ultimului atac armat dintr-o şcoală americană, care protestează împotriva legislaţiei mult prea lejere privind armele de foc din America, a fost primită de Donald Trump.
Elevii cer îngrădirea comerţului cu arme de foc, Donald Trump propune înarmarea profesorilor. (Şi pentru că toată treaba are legătură cu şcoala, iată-l pe Trump cu fiţuica în mână.)
marți, februarie 20, 2018
În Germania, una dintre politicienele de încredere ale Angelei Merkel, şi anume Annegret Kramp-Karrenbauer, a fost numită recent secretar general al CDU. Această poziţie este, de obicei, trambulina pentru a obţine postul de Cancelar Federal al Germaniei. Eu cred, totuşi, că de data aceasta va fi altfel: sărmana Annegret nu are nici o şansă. Angela Merkel, numită şi “Cancelara de Teflon” (pentru că nici un scandal politic nu se lipeşte de ea) sau “Văduva Neagră” (pentru că îşi devorează, politic vorbind, partenerii şi concurenţii), dar şi (de către cei mai naivi) “Mutti” sau “Angie”, va reuşi, prin această numire, să-şi asigure – încă odată! – realegerea peste patru ani. Aceasta dintr-un motiv foarte simplu: în momentul în care conducerea CDU va discuta (împreună, sau, mai bine spus, împotriva CSU) propunerea unui candidat la postul de cancelar, Annegret Kramp-Karrenbauer va fi exclusă din cauza numelui imposibil de pronunţat, cel puţin pentru străini. (De cinci ori litera R într-un nume, oroare curată.) Ce surpriză! Nu numai surpriză, dar chiar şi pe neaşteptate! Şi atunci, cine va rămâne, dacă alţi posibili urmaşi ai Agelei Merkel nu au fost formaţi şi promovaţi între timp? Vă las să răspundeţi singuri…
duminică, februarie 18, 2018
Având în vedere dimensiunile sălii de aşteptare, i se trezi bănuiala că ar fi mai bine să meargă la toaletă înainte de a-şi prelua bagajul de cală. În WC, pe peretele de deasupra scoicilor pisoarului, erau plasate poze uriaşe cu nişte tipe, care, după cum se părea, apreciau în fel şi chip bărbăţia utilizatorilor. „Mă rog”, îşi spuse el, „prin asta au făcut ceva economie la faianţă”.
(Continued)
Motanul Jakob doarme pe sobă.
Temerea că drobul de sare are să cadă şi să omoare copilul este însă nejustificată: n-avem nici de unul, nici de altul…
miercuri, februarie 14, 2018
Prietenii l-au avertizat.
„Te-ai gândit bine? Vezi că ajungi în lumea a treia. Nu vrei mai bine să-ţi petreci concediul în Spania, Grecia, sau chiar Turcia?“
El nu şi nu. Voia neapărat să viziteze rezervaţia naturală despre care citise că ar adăposti una dintre ultimele păduri virgine din Europa.
Astfel că se îmbarcă la Londra, având ca bagaj un rucsac măricel, burduşit cu tot dichisul, de la sac de dormit şi cort până la provizii, într-un avion al companiei Tabask şi ateriză, după vreo două ore şi jumătate, în capitala Bazakonya. (Continued)
duminică, februarie 11, 2018
După spusele d-nei Graţiela Drăghici, Șefa Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse, se pare că nu. (Şi, după cum ştim deja tot de la domnia sa, femeia nici măcar motostivuitor nu poate să fie.)
Chiar sigur nu pot să fiu însă: domnia sa nu numai că foloseşte un limbaj de lemn, dar lemnul acesta a fost şi cioplit cam din topor… aşa că judecaţi singuri:
“Avem încă în România meserii masculinizante și meserii feminizante. Ați văzut, vedem pe televizoare femeile de servici din România. De ce este feminizantă? De ce n-avem om de servici? De ce avem muncitori de pe șantiere sau muncitorul cutare, de ce n-avem muncitoarea de pe șantier? Nu este exemplu. Motostivuitorul, ce vreți dumneavoastră, tractorist”
Oare unde şi-o fi dat doctoratul? La Alexandria?
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
