-
Neue Artikel / Articole noi
Archive / Arhive
Suche / Căutare
Neue Kommentare / Comentarii noi
Links / Linkuri
Autentificare
Ştiri „imparţiale”
TVR ne informează despre ultimele isprăvi ale lui Erdogan. Aşa cum se cuvine unui post de televiziune românesc, care nu vrea să-şi atragă cumva asupra sa reprobiul* publicului autohton, ştirea se dă într-un mod… hai să folosesc un eufemism: echivoc. Cititorul care nu se informează din alte surse, nu realizează enormitatea acestei ameniţări adresată Europei. Şi nu realizeeză nici faptul că impoliteţea (Mă Europă! Tu Merkel!) unuia care vrea să înveţe Europa ce înseamnă democraţia şi statul de drept, în timp ce în propria ţară sunt suprimate drepturi cetăţeneşti elementare, este ceva absolut inacceptabil. Sau poate tânjim, noi românii, in subconştientul nostru, la restaurarea suzeranităţii otomane şi nu vrem să ne punem rău cu ‘Stambulul?
* PS
Mi s-a atras atenţia asupra faptului că în limba română nu există cuvântul „reprobiu”. Asta dovedeşte, în ochii mei, odată în plus imperfecţiunea acestei lumi. Adică ai nevoie urgentă de un cuvânt ca să te poţi exprima nuanţat şi trebuie să constaţi că acesta nu există…
O, tempora…
Încă o mare distincţie pentru d-na Nora Iuga: Preşedintele Klaus Iohannis a decorat-o ca pe o mare poetă.
Asta chiar că nu ştiam. Nora Iuga poetă? Eu o ştiam doar traducătoare (execrabilă) din germană şi prozatoare penibilă.
Drept ce se consideră domnia sa însăşi aflăm din propria declaraţie:
“[ ]În Sibiu am fost în primii mei doi ani de învăţământ profesoară de germană. Germana mi-a făcut drum spre lumea cea mare. Deci limba germană, pentru mine, este cea mai profitabilă meserie pe care am învăţat-o.”
Deci doamna în cauză se consideră meseriaşă. Una submediocră, aş adăuga eu, şi asta nu numai pentru că mi-a dovedit în repetate rânduri că posedă doar o germană rudimentară, ci şi pentru faptul că nici cu limba română nu stă mult mai bine, altfel nu ar face afirmaţia tâmpă că o limbă (sau cunoaşterea ei) poate să fie considerată ca o meserie.
Gigel, Ionel, Tudorel şi alte infantilisme
După cum se pare, noul Ministru al Justiţiei (am folosit majusculele din pură politeţe) din România nu prea ia în serios Codul Rutier. Să sperăm că va avea mai mult respect faţă de Codul Penal. Deşi, dacă stau să mă gândesc bine, persoanele care nici măcar nu au avut şansa de a avea un nume adevărat, ca Gheorghe (George), Ion, Tudor (Toader), au tendinţa de a deveni politruci lingăi, astfel încât şansele sunt, pe măsura personalităţii lor, foarte mici.
Logică de fier
După nişte sondaje recente, preferinţa cetăţenilor din patru state membre ale NATO (Grecia, Slovenia, Bulgaria, Turcia) în privinţa marii puteri care ar trebui să apere aceste ţări în cazul unui atac, este Rusia. În cazul particular în care agresorul ar fi Rusia însăşi, aceasta ar cumula şi sarcina de apărare, evitându-se prin aceasta un conflict armat cu o terţă putere.
Nomen est omen (psychedelic reprise)
Tocmai am aflat că directorul Centrului de Boli Psihice Măciuca(!) a fost, din cauza unor deosebit de grave nereguli constatate în tratamentul şi întreţinerea pacienţilor (pacienţi legaţi, medic psihiatru lipsă, decese fără autopsie), retrogradat şi trimis ca inspector la un alt centru. Această expertiză preţioasă ar fi, într-adevăr, păcat să se piardă.
Diplomaţie rusească
Am preluat ştirea următoare de pe TVR:
Într-un comunicat emis joi seara, semnalat de corespondentul nostru Liviu Iurea, ministerul rus de Externe speră că autorităţile române vor găsi mijloacele necesare pentru a opri scindarea societăţii şi a depăşi actuala situaţie tensionată pe baza Constituţiei şi a legislaţiei.
Diplomaţia rusă subliniază că nu există alternative la reglementarea paşnică a divergenţelor acute apărute între formaţiunile politice.
Deci n-o să intre peste noi cu tancurile…
MAE rus avertizează că, în ultimii ani, liderii români au fost foarte preocupaţi de crearea unei imaginii a Rusiei ca inamic, au recurs la o retorică antirusească şi au trecut cu vederea problemele din ţară.
…deocamdată. Da’ n-ar fi rău să ne astâmpărăm.
El Abrogatore
După episodul penibil cu Sevil Shhaideh, Dragnea mai primeşte, prin abrogarea OUG 13, încă un dupac. După cum se pare însă, nici acesta nu va fi ultimul. Ar fi bine dacă partidul l-ar trimite în pustie şi ar încerca o reformare, speranţele sunt însă minime.
Iordăciunea nu demisionează deocamdată. Păi ce-i el de vină pentru că a acceptat rolul de slugă într-o piesă în care toate personajele erau desemnate să fie slugi? Doar n-o să rămână tocmai el pe dinafară? Va rămâne în guvern până o să-l dea afară din cauza mirosului.
Şi acum ce va fi? După cum ne-a împărtăşit din înţelepciunea proprie un cunoscut fotbalist german, prognozele sunt riscante, în special când se referă la viitor.
Lăsând gluma la o parte, un lucru e clar: Dragnea nu va rata nici în viitor nici o strachină în care ar putea călca, pentru că a învăţa din greşeli presupune raţiune, iar ceea ce-l mână pe el din spate presupune tocmai lipsa acesteia.
Iar dacă mai luăm în considerare şi psihologia maselor, şi iraţionalitatea actuală a politicii internaţionale, atunci chiar că singura certitudine pentru viitor este imprevizibilul.
Cât de social-democrat este PSD?
Se pare că până şi partenerii PSD din Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților Europeni au început să se lămurească cu cine au de-a face. În fond, nimic nou, eu le-am spus-o încă de mult, dar nu m-au ascultat. Scrisoarea deschisă pe care am trimis-o în 2014 domnului Sigmar Gabriel, este în continuare de acută actualitate, chiar dacă Ponta a fost mazilit între timp…