Nu, de data asta nu mă refer la „necuvântul” anului.
Actualitatea politică din România mă forţează să-mi amintesc de situaţia dinaite de ultimele alegeri prezidenţiale, unde aveam de ales între un neam prost şi un neamţ prost. Ne procopsirăm.
Un juriu format din specialişti şi personalităţi ale vieţii publice din Germania alege în fiecare an o expresie larg răspândită, care atinge demnitatea umană sau democraţia, care discriminează persoane sau grupuri de persoane sau care bagatelizează prin eufemisme cinice fapte dovedit reprobabile.
Câştigătoare a fost în anul 2017 expresia „Alternative Fakten” (fapte sau date alternative), lansată de consiliera lui Donald Trump, Kellyann Conway, în încercarea de a justifica minciunile grosolane debitate de acesta. Dacă vreţi, găsiţi aici un exemplu.
Pentru cei care iau în serios afirmaţiile (cu argumente din „surse alternative”) potrivit cărora Germania (în frunte cu Angela Merkel) este vândută ruşilor, această alegere va fi, bineînţeles, o dovadă în plus a antiamericanismului german.
Traian Băsescu îi critică pe Dragnea şi Tudose afirmând că aceştia „se joacă de-a doamna Carmen Dan”.
Hm. De acord cu constatarea că PSD şi guvernul ne oferă actualmente un spectacol penibil. Atât doar că miza jocului celor doi este cu mult mai mare decât o femeiuşcă agramată din Teleorman.
Spre deosebire de aceasta, propriul joc „de-a Nuţi”, cu care a stricat aproape tot ce a făcut pentru ţară în 8 ani de preşedinţie, nu avea altă miză decât pe Nuţi însăşi.
Dumnezeul în alb îmi spuse:
„Daţi-mi mâna stângă. Nu, Nu, vreu să spun mâna de pe partea mea stângă.”
O fi, totuşi, vreun muritor?
Prin grija BOR, în judeţul Prahova oamenii (credincioşi sau nu) au acces la apă sfinţită curentă, după ce instalaţiile de alimentare de la lacul de acumulare Paltinu au fost sfinţite: Continuă să citești
Pe un talger al balanţei trecutul, pe celălalt viitorul… rezultatul acestui experiment este incert, ori de câte ori ai încerca.
Şi prezentul? Este el cumva pivotul balanţei? Dumnezeule, nu! Prezentul nu există în realitate, nici în fizică şi nici în viaţa afectivă a omului. Să nu cumva să vă lăsaţi duşi cu preşul.
„Ca un copil”, „dorinţele trebuie să-i fie îndeplinite imediat”, „şi-a pierdut minţile”, „idiot”, „tâmpit”, „se repetă mereu”, „egocentric”, „narcisist”.
Nu, calificativele de mai sus nu se referă la dictatorul nord-coreean Kim Jong-un, ci exprimă părerile dominante ale celor care lucrează la Casa Albă despre cel care are „un buton roşu şi mai mare”.
(By the way: Episodul publicării cărţii menţionate în titlu ne demonstrează încă odată cu claritate „slăbiciunile” democraţiei occidentale: Donald Trump nu a putut împiedica, cu tot efortul depus, apariţia cărţii, pe când în Coreea de Nord problema nici că se pune…)
Iar a îngheţat Niagara. Apologeţii negaţionismului ecologic îşi ridică din nou căpşoarele, cu mintea lor scutită de povara vreunui argument ştiinţific, şi îşi strigă, cu spume la gură, crezul:
Încălzirea globală nu există!
Încălzirea globală este un fenomen natural!
Încălzirea globală este mană cerească! Dacă n-ar fi existat, trebuia inventată!
Nu eram eu, eram altcineva. Credeţi-mă, cam tâmpită situaţie. Era cât pe-aci să mă trezesc de îngrijorare.
Vocea mi-a spus:
„Trebuie în primul rând să afli cine eşti. După asta, caută-l pe tip şi împrieteneşte-te cu el.”
Suna absolut logic.
Pe chestia asta am dormit mai departe liniştit şi am visat altceva. Dar nu-mi mai amintesc ce.
