Azi fiind ziua internaţională a democraţiei, lucru de formă celebrat şi de TVR, mi-am adus aminte de un articol mai vechi găsit tot pe pagina de internet a acestui post de televiziune.
O fi bună şi ea la ceva, democraţia asta, atât doar că ne cam şubrezeşte podurile. (Ca să nu mai vorbim de faptul că ne-a distrus industria şi agricultura. Da’ moravurile?)
Traversarea Dunării înot poate părea un lucru facil, dacă ne gândim că unii traversează în acest fel chiar Atlanticul. Agramaţii de la TVR vorbesc însă despre „traversarea Dunării de la izvoare până la vărsarea în mare”, ceea ce este, bineînţeles, o performanţă. Nu numai una sportivă, ci şi lingvistică.
Slovacia şi Ungaria au eşuat în încercarea de a evita primirea unei cote obligatorii de refugiaţi.
Vă mai amintiţi noţiunea de „solidaritate flexibilă„?
… marca Adrian Papahagi:
Trump e revelatorul intoleranței agresive, totalitare a stângiştilor.
Iată o afirmaţie atât de stupidă, încât nu necesită nici un comentariu.
PS
Lăsând la o parte conţinutul aberant, îmi vine în minte bancul cu piciorul de lemn, care „tăt îi bun, că n-amorţăşte”. Şi de aici, e doar un pas până la diagnosticul „cap de lemn”, care nu doare…
…este într-adevăr cam greu de înţeles pentru cineva care vorbeşte limba de lemn, cum este d-l Dragnea.
România este foarte aproape — încă nu e—, este foarte aproape de a ne trezi într-un timp rezonabil cu o poliție politică. Asta este o noțiune foarte grea.
Acu’ vreun anişor am primit de la LinkedIn solicitarea d-lui Costin Andrieş, redactor la ÎLD, de a o include pe domnia sa în lista mea de contacte profesionale. I-am răspuns prin două mesaje personale cu conţinut identic, atât prin LinkedIn, cât şi prin facebook:
28.08.2016
Stimate d-le Andrieş,
de la platforma LinkedIn am primit cererea de a vă adăuga reţelei mele de contacte profesionale (traducere aproximativă din germană).
Nu ştiu prin ce întâmplare mi s-a făcut această onoare. Poate v-a făcut un robot această propunere? Sau poate discuţiile (în contradictoriu) purtate pe ÎLD sau Minima Ruralia ( vezi http://paulmelian.de/blog/?p=1353) să fi declanşat acest proces?
Oricum ar fi, despre un contact profesional între noi nu prea poate fi vorba, eu fiind chimist şi nicidecum publicist sau redactor cum sunteţi dvs.. (În ceea ce priveşte activitatea mea de blogger, sunt amator, şi nu profesionist…)
Dar dacă cererea de mai sus rezultă din dorinţa dvs. de a stabili o relaţie personală între noi, aş saluta acest lucru, cu toate că avem convingeri politice diferite. (Diferenţele de opinie şi disputele care rezultă de aici nu împiedică nişte oameni civilizaţi să se respecte reciproc.)
În speranţa că veţi înţelege rândurile mele de mai sus în sensul gândit de mine, aştept un răspuns pentru clarificare.
Toate cele bune
Mihail Lungue-mail milungu@lumion.de
internet www.vladeasa.eu/blog, www.paulmelian.de/blog
M-am mai zborşit odată la Adrian Papahagi. Ziceam atunci că unde-i multă minte-i şi multă prostie. În privinţa numitului domn încep însă să mă îndoiesc de adevărul acestei afirmaţii, cel puţin în partea ei referitoare la minte. Colosala inepţie referitoare la ceea ce avem de aşteptat de la Donald Trump a fost urmată de altele şi mai boacăne, majoritatea preluate de platforma ÎLD. Dacă nici asta nu-i dă de gândit, n-are scăpare… Continuă să citești
Se pare că fostul preot Cristian Pomohaci a avut mare succes la festivalul ciobanilor de la Jina.
Faptul că ciobanii se uită admirativ la el este oarecum de înţeles: ei cu oile, Pomohaci cu minorii, e totuşi o diferenţă.
Am plecat în urmă cu vreo câteva săptămâni cu maşina înspre Germania.
Imediat după trecerea graniţei cu Ungaria, mobilul meu cu abonament Orange îmi spune cam aşa:
Bine ai venit în Ungaria. Acum poţi să foloseşti în condiţiile politicii de utilizare rezonabilă resursele naţionale şi în roaming SEE. Bla, bla, bla….
şi ora afişată s-a modificat conform fusului orar al Europei Centrale.
Chestia se repetă şi la traversarea graniţei cu Austria şi apoi cu Germania, mai puţin povestea cu fusul orar. Iar la întoarcere, acelaşi lucru.
Am intrat înapoi în România. Nu s-a întâmplat nimic. Nici tu mesaj, nici tu schimbarea orei.
După câteva momente de chbzuială, cred că am descifrat înţelesul adânc al situaţiei: m-am întors acasă, aici nu mai sunt nici oaspete, nici într-o ţară civilizată. Orange s-a adaptat la societatea românească. Ia să mai terminăm cu mofturile.
