Lumea a început cu încetul să se întrebe ce pacoste o mai fi păscând omenirea după globalizare. Afirmaţia mea, potrivit căreia asta va fi probabil postglobalizarea, nu este luată în serios. „Deşteptule! Păi asta-i doar clar, nu?”
Păi dacă-i atât de clar, vă întreb, de ce nu face nimeni nimic împotrivă?
Un poliţist (român) care urmărea (probabil cu semnalele acustice şi sonore activate…) o maşină cu numere de înmatriculare străine avea, după cum se pare, mitralieră:
S-a continuat urmărirea bărbatului, iar unul dintre poliţişti, după somaţia legală, a tras foc în plan vertical.
Altfel ar fi greu de explicat cum poţi trage foc într-un plan, fie el şi vertical. Semnificativă şi menţionarea maşinii străine, dar trecerea cu vederea a naţionalităţii şoferului care a fost prins…
Magistraţi aşteptaţi:
Magistrații Tribunalului București sunt așteptați să pronunțe, luni, o decizie în dosarul Colectiv. Soluția nu va fi definitivă.
Se pare că nici delincvenţii din spaţiul virtual nu scapă de atracţia morbidă a locului crimei, deoarece au tendinţa să se reîntoarcă acolo în repetate rânduri.
Altfel nu pot să-mi explic de ce articolele de pe acest blog, care conţin dispute purtate de mine cu astfel de indivizi, sunt accesate în mod continuu, chiar după ani de zile de la apariţie, având cea mai mare audienţă. Exemple ar fi, printre altele: „Ce-i cu tine, măi Costine„, „Mică lecţie de etimologie: autarhie” sau „Ing. Dezideriu Odet Dudas strikes again„.
Există, bineînţeles, şi delincvenţi mai cu nasul pe sus, cum ar fi Dan Alexe, doar că pe ăsta nu prea poţi să-l angajezi în vreo dispută, exceptând cazul în care eşti „personalitate publică” cu mii de „friends” şi zeci de mii de „follower”. Înafară de asta, ăştia nici nu părăsesc locul faptei, pentru că sau o ignoră, sau sunt mândri de ea…
Goana după ciolan a împiedicat până acum partidele anti-PSD să ajungă la o înţelegere în privinţa alegerilor anticipate. Nu-şi dau seama că, mânaţi de consideraţii meschine, ratează o şansă istorică de a îndrepta dezvoltarea României în direcţia bună. Sigur că da, vor plăti pentru asta. Dar vom plăti şi noi toţi. Moştenirea nefastă a PSD va fi pusă pe seama actualului guvern, pentru că iese la iveală în timpul mandatului său (vezi aici şi aici). Şi chiar dacă în acest guvern ar exista voinţa adevărată de a îndrepta situaţia (lucru de care, eu personal mă îndoiesc), îi lipseşte cu desăvârşire putinţa. PSD se va revigora până la alegerile din 2020, îşi va mobiliza electoratul tâmp (da’ numeros) şi va sabota în continuare orice progres real al ţării. Îţi vine să-ţi iei lumea-n cap.
Dacă aţi iniţia, lucru foarte puţin probabil, o afişare a tuturor postărilor la categoria „Lernt endlich eure Muttersprache! / Învăţaţi-vă dracului limba maternă!” de pe acest blog, aţi putea constata că o mare parte din exemplele referitoare la limba de lemn sunt furnizate de către pagina de ştiri a TVR. Mutrelor nătângi şi vulgare ale pipiţelor cu dicţiune de mahala, care sunt băgate pe gât consumatorului de TV ca prezentatoare sau reportere, li se alătură o redacţie pe măsură. La modă sunt eufemisme de genul „igienizare” (atunci când „ţărani” iresponsabili dau foc ogoarelor sau păşunilor prost întreţinute), sau mai nou „ecologizare„, care se potrivesc ca nuca-n perete.
Mă rog, românii de azi nu se prea lasă impresionaţi de astfel de fleacuri. Îmi amintesc că acu’ vreo câţiva anişori discutam pe net cu o poetă şi actriţă (i-am uitat, pe drept, numele), care nu vedea nicio problemă în folosirea termenului de „fidelizare„.
George Pruteanu afirma:
În sensul ei clasic, limba de lemn este jargonul complex, cu particularități lexicale, topice și stilistice, elaborat de puterea totalitară pentru a-și obscuriza discursul. Limba de lemn este astfel opusul transparenței, ea trebuie descifrată, citită printre rînduri.
Credeţi că totalitarismul a dispărut, în România zilei de azi? Vi se pare. Uitaţi mass-media.
Eine mit Klebeband aufgeklebte Banane des Künstlers Maurizio Cattelan, die für 120.000 Dollar verkauft wurde, wurde von einem anderen Aktionskünstler noch während der Ausstellung publikumswirksam verspeist. Die Kunstgalerie, wo dieses bedeutende Ereignis stattfand, ist der Meinung, dass der Käufer nicht geschädigt wurde, da das Kunstwerk nach wie vor in Form der Wand, des Klebebandes und der künstlerischen Idee, die diese Installation hervorbrachte, bestand hat.
Was der Maurizio Cattelan selbst dazu meint, ist nicht bekannt*.
Die Zeiten, in denen sich Beuys über die Reinigung seiner Badewanne empört hat und geklagt hat, dass sein Kunstwerk zerstört wurde, scheinen durch die Fortschritte der Kunst und der Gesellschaft endgültig überwunden zu sein. Man denke nur, damals wurde seine Installation auf lediglich schlappe 80.000 DM geschätzt. Und die Mullbinden, die Pflaster und das Fett (von anderen unappetitlichen Sachen ganz zu schweigen) aus seiner Badewanne waren nicht einmal essbar.
* Wenn Sie mich fragen, da steckt er mit den anderen Halunken unter einer Decke. Mir soll das Recht sein, solange das Publikum so bescheuert ist, auf so was reinzufallen!
Am constatat azi dimineaţa că Liviu Alexa m-a blocat pe pagina sa de facebook. Şi eu, care îi acordasem atâta atenţie prin postări elogioase (vezi aici, aici şi aici), pe care i le aduceam la cunoştinţă fără nicio întârziere! De comentariile de laudă nici nu mai vorbesc.
Se pare că picătura care a umplut paharul a fost comentariul meu la noua sa poză de mai jos, care o înlocuieşte pe cea veche cu Viorica Dăncilă. L-am felicitat pentru acţiune, precizând însă că fac aceasta numai pentru că poza veche îmi displăcea şi mai mult…
Se vede că am cam sărit peste cal. Omul e sensibil, ce mai încoace-ncolo.
Pare o alăturare cu totul nepotrivită, dacă ne referim la gradul de cultură al celor două personaje. Pe de o parte un erudit, care face adeseori superbe analize politice sau lingvistice, de ceealaltă un mocofan agramat care nu excelează prin nimic altceva decât prin a se supraestima. Dar în două privinţe se aseamănă, totuşi: prin încăpăţânarea de catâr pe care o demonstrează şi prin furia oarbă care apare de fiecare dată când le este atins ego-ul.
Şi uite că există cazuri în care, mânaţi de astfel de porniri, argumentează aproape identic. Convergenţă a spiritului. Mână-n mână în prostie.
Dan Alexe refuză să accepte că limba română evoluează, iar căile pe care le alege ea nu respectă întotdeauna logica, estetica sau alte considerente savante. Devine partinic şi, prin acuzaţiile pe care le aduce (de exemplu DEX online), ranchiunos şi parşiv.
Hai acum să vedem cum tratează Zoso o problemă lingvistică: dezăpezire, sau deszăpezire?
Briliant, ca în multe alte cazuri de acest gen!
Îmi rămâne doar un lucru de spus: îi felicit, ca în tote situaţiile asemănătoare, pe cei neimplicaţi.
Deputaţii PSD Elena Hărătău şi Mihăiţă Găiniţă au trecut la PNL. Îi felicităm din inimă pe toţi cei neimplicaţi.
Aus meiner Sicht zeigt man eine gehörige Portion Grandomanie, indem man Rumänien anläßlich des Nationalfeiertages „auf gleicher Augenhöhe” gratuliert, so wie das viele Personen des öffentlichen Lebens machen.
Das erinnert mich an die Art, wie sich Erdogan erlaubt hat, dem Westen oder gar ganz Europa zu drohen.
So dass ich mich darauf beschränke, uns allen, Rumänen hin oder her, alles Gute zu wünschen und tue das, unter uns gesagt, jeden Tag. Irgendwelche Gründe zum Gratulieren kann ich aber kaum sehen, und zwar weltweit nicht.
Und was Patriotismus angelangt, so gebe ich Karl Kraus unbedingt recht.
PS
Natürlich leben wir alle auch mehr oder weniger in der Öffentlichkeit, es ist jedoch nicht egal, ob man sich mit heruntergelassener Hose zeigt oder nicht. Und sogenannte „influencer”, bei denen die Anzahl an facebook-Freunden in die Tausende geht, scheinen eine ausgesprochene Vorliebe dafür zu haben.
===
După părerea mea trebuie să fii cam grandoman, ca să feliciţi România cu ocazia Zilei Naţionale „de la egal la egal”, aşa cum fac multe personalităţi ale vieţii publice de la noi.
Asta îmi aminteşte de modul în care îşi permitea Erdogan să ameninţe Vestul sau chiar întreaga Europă.
Astfel încât eu mă rezum la a ne dori nouă tuturor, români ori ba, toate cele bune, lucru pe care-l fac, între noi fie vorba, în fiecare zi. Motive de felicitare însă nu prea sunt, iar asta este valabil pe tot globul.
Iar în ceea ce priveşte patriotismul, îi dau perfectă dreptate lui Karl Kraus.
PS
Bineînţeles că ducem cu toţii o viaţă mai mult sau mai puţin publică, dar nu este indiferent dacă ne arătăm cu pantalonii lăsaţi în jos sau nu. Iar aşa zişii „influencer”, care îşi numără prietenii de facebook cu miile, par să aibă o preferinţă deosebită pentru asta.
