Den Russen sind langsam Rizin, Nowitschok und Polonium ausgegangen. Jetzt wird der Fensterwurf praktiziert.
Der erbärmliche Zustand des „Präsidial”krankenhauses in dem Maganow „behandelt” wurde, ist bezeichnend. Die werden wohl das Foto verwechselt haben.
===
Ruşilor li s-au cam terminat rezervele de ricină, novicioc şi poloniu. Acum se practică aruncarea pe fereastră.
Semnificativ este halul în care arată clădirea spitalului „prezidenţial” unde a fost „tratat” Maganov. Or fi greşit poza.
Schon nach meinem ersten Besuch in Japan (es folgten weitere 8, wobei ich darauf ohne Reue hätte verzichten können) habe ich den Schluss gezogen, dass die Japaner einen Sprung in der Schüssel haben: Es reicht nämlich, deren Küche zu geniessen, um vollends im Bilde zu sein. Die Dinge, die ich später über deren Kultur und Bräuche erfahren habe (der Rassismus, der sonderbare Sinn für Humor, das groteske Vertrauen in Technik, pachinko, chindogu, seppuku, tamagochi…), haben nichts anderes gewirkt, als meine Meinung zu bestärken. (Ich bin jedes Mal besonders froh, wenn meine Vorurteile bestätigt werden.)
Hier ist eine Nachricht, die ich gestern erfahren habe: Weil die Einnahmen des japanischen Staates durch die Alkoholsteuer in den letzten Jahren merklich zurückgegangen sind, wird nun von offizieller Seite bei Jugendlichen für den Alkoholkonsum geworben. Selbstverständlich hat eine gesunde Gesellschaft (wie z.B. die deutsche oder rumänische) eine solche Aufforderung nicht nötig…
===
Încă de la prima mea călătorie în Japonia (au mai urmat 8, dar m-aş fi lipsit de ele fără nicio părere de rău) am tras concluzia că japonezii au o doagă lipsă: Ajunge să guşti puţin din bucătăria lor ca să fii pe deplin lămurit. Faptele pe care le-am aflat ulterior despre cultura şi obiceiurile lor (rasismul, straniul simţ al umorului, încrederea grotescă în tehnică, pachinko, chindogu, seppuku, tamagochi…) n-au făcut altceva decât să-mi întărească părerea. (Sunt întotdeauna extrem de mulţumit când mi se confirmă prejudecăţile.)
Iată o ştire aflată ieri: Deoarece veniturile statului japonez provenite din impozitul pe alcool au scăzut în ultimii ani simţitor, oficialităţile fac acum reclamă adresată tineretului pentru consumul de alcool. Bineînţeles că o societate sănătoasă (cum este, de exemplu, cea germană sau românească) nu are nevoie de astfel de îndemnuri…
Acu vreo jumătate de an am ajuns cumva pe pagina de facebook a prestigioasei publicaţii Kamikaze. Încercând să citesc un articol, am dat click pe imaginea respectivă. În loc de articol, am primit un mesaj în germană care conţinea întrebarea (traducere aproximativă): „Cu ce vă mai putem ajuta?” Am repetat acţiunea, rezultatul a fost acelaşi. Răspunzând la mesajul repectiv, s-a înfiripat spirituala conversaţie redată mai jos. Azi dimineaţa, somnoros cum eram, m-am împiedicat în messenger de ea şi m-am gândit atunci să verific dacă revista mai există sau a ajuns deja la destinaţia asumată prin nume, explodând undeva în teritoriul inamic. M-am liniştit: Kamikaze există în continuare iar eu sunt în continuare blocat.
– Bună ziua, am venit să-mi ridic cardul de credit.
– …
– Am primit un mesaj, curierul n-a putut chipurile să-l livreze la domiciliu. Deşi am fost tot timpul acasă.
– Îmi daţi un buletin? (Caută preţ de câteva minute în calculator.) Aici scrie că aveţi cetăţenie dublă.
– Da, am şi cetăţenie română.
– Da buletin românesc nu aveţi?
– Ba da, dar nu umblu tot timpul cu amândouă în buzunar.
– Păi eu trebuie să vă actualizez datele personale.
– Staţi puţin, dacă venea curierul la mine acasă îmi cerea şi el ambele acte de identitate? Şi făcea el actualizarea?
– Bineînţeles că nu, pentru că nu este autorizat. Dar acum sunteţi la noi. Noi suntem.
– Haideţi s-o luăm încet. Am primit un SMS prin care sunt atenţionat să-mi ridic cardul de credit de la această agenţie. Nu era vorba de nicio actualizare. M-am legitimat, vă rog să-mi eliberaţi cardul.
– Atunci trebuie să daţi o declaraţie scrisă că stăpâniţi limba română. (Împinge un formular peste masă.)
– Chiar vorbiţi serios?
– Asta e regula pentru clienţii străini.
– … (Completează formularul fierbând.)
– Mă întorc imediat. (Se duce cu buletinul german la aparatul de copiat. Revine.) Aici aveţi buletinul şi cardul, PIN-ul este acelaşi.
– Pentru că tot ne ascundem în spatele birocraţiei, ar trebui să vă informaţi, actul de identitate este proprietatea statului care l-a emis şi nu aveţi dreptul să-l copiaţi. Bună ziua.
– …
– P#¤&Kă*%
Es träumte mir, dass ich schlief und träumte und wollte aufwachen und aufstehen und suchte daher nach meinem Lesezeichen, um es zu setzen. Äußerst bedrückt, weil ich es nicht finden konnte, wachte ich auf.
===
Am visat că dormeam şi visam şi doream să mă trezesc şi să mă scol şi îmi căutam de aceea semnul de carte, ca să-l pun. Foarte necăjit pentru că nu-l găseam, m-am trezit.
Preot ortodox la proTV:
Dacă soțul are o ispită și vine spre soție, dacă soția zice nu, lasă-mă în pace, pleacă de aici, soțul rămâne așa tulburat și se poate duce în altă parte, doamne ferește. Ca să nu se ducă în altă parte, soția trebuie să intre în jertfă.
Sursa: Femei în politică
Înalt Prea Slinoşenia Sa Teodosie:
Oamenii au fost trimiși în turmă să se vaccineze, fără să fie testați. Dacă sunt bolnavi și se vaccinează, mor.
Sursa TVR
La o biserică din Cluj, o icoană lăcrimează. Nu, biserica nu este în Mănăşturul lui Adrian Papahagi, ci în Zorilor.
Adunate de dom’ Ubu special pentru anul 1899 după secretele savantului său amic reverendul senior ALEXE Piemontezul
[ ]
[ ]
Aibi ouăle unei buhne (bun înţeles că mai multe ai să afli-n cuib, mai bine are să fie). Fierbe-le bine-bine şi dă-le de mâncare beţivului: are să i se facă scârbă de vin, mai cu osebire dacă este june, căci n-are să mai beie în veci vin.
[ ]
Cei care găsesc această asociere drept o aluzie jignitoare la adresa lui DAN ALEXE n-au decât s-o păstreze.
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
