Skip to content

Die rote Linie / Linia roşie

Zu den Zeiten der UdSSR gab es auf die Frage „Mit wem ist die UdSSR benachbart?” häufig die arrogante Antwort: „Mit wem sie will”. Vladimir Putin, der nostalgische KGBler, hat nicht davor zurückgeschreckt, diese Enormität in einer öffentlichen Rede (als Witz getarnt) auch für Russland zu beanspruchen.
Was lernen wir daraus? Die panische Angst der westlichen Welt, dass man durch irgendwelche Waffenlieferungen an die Ukraine „eine rote Linie” überschritten werden könnte, so dass der Kreml unter Putin provoziert würde, einen offenen Konflikt mit der NATO vom Zaun zu brechen, ist töricht. Der Kreml unter Putin wird nämlich die „rote Linie” da ziehen, wo es ihm passt, wenn es ihm passt. Eine dezidiertere Vorgehensweise vonseiten der NATO wird ihn eher abschrecken als dass das Zaudern ihn beschwichtigen würde. Glaubt der Bundeskanzler Scholz wirklich, dass er durch seine Verzögerungstaktik etwas anderes erreicht, als allgemenines Kopfschütteln bei seinen Alliierten? Dass sich Putin sagt „Er hat zwar Panzer geliefert, aber vorher lange überlegt, also verschone ich Deutschland”? Und, vor allem!, haben wir im Westen, verdammt nochmal, keine „Rote Linie”?

===

Pe vremurile URSS, la întrebarea „Cu cine se învecinează URSS?”, se dădea adesea răspunsul arogant: „Cu cine vrea ea”. Vladimir Putin, nostalgicul kaghebist, nu s-a dat înapoi să revendice într-o cuvântare publică această enormitate (deghizată ca banc) şi pentru Rusia.
Ce îvăţăm din asta? Temerile din ţările din Vest că prin nişte livrări de arme către Ucraina ar putea fi depăşită o linie roşie, astfel încât Kremlinul sub Putin ar fi provocat să dezlănţuie un conflict direct cu NATO, este o tâmpenie. Kremlinul sub Putin va trage „linia roşie” acolo unde îi convine, dacă îi convine. O acţiune mai hotărâtă din partea NATO îl va speria pe acesta mai degrabă decât îl vor calma ezitările. Chiar crede Cancelarul Federal Scholz că obţine, prin tactica sa de amânare, altceva decât nedumerire generală la aliaţii săi? Că Putin va spune: „Adevărat că a livrat tancuri, dar a chibzuit îndelung, aşa că voi ierta Germania”? Şi, înainte de toate!, noi ăştia din Vest, nu avem naibii nicio „linie roşie”?

 

O „trilemă”

Am mai dezgropat recent nişte texte mai vechi, care datează de pe vremea câd anunţasem, încrezut cum sunt, că am să traduc eu însumi „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” de Herta Müller. Am tradus atunci cam o pagină, după care mi-am pierdut orice interes. Am considerat, totuşi, că această modestă completare la articolul (la fel de modest) „Deficienţe de transpunere la traducerea în româneşte…” poate să intereseze vreun cititor, astfel încât am revizuit conţinutul şi l-am trecut într-un tabel care uşurează comparaţia celor trei versiuni. Obiecţiile pe care le-am avut, numerotate în tabel de la 1 la 25, sunt explicate apoi mai jos. Din cauza posibilităţilor limitate de formatare pe acest blog, tabelul este redat ca imagine, ceea ce îngreunează puţin cititul, lucru pentru care îmi cer scuze. (Continued)

Consecvenţă

Spune TVR: “Marea Nordului a fost întotdeauna importantă din punct de vedere economic. Străbătută de șase țări – Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Germania, Țările de Jos și Norvegia – este locul unde se intersectează multe rute maritime importante.”

Asta îmi aminteşte de “traversarea Dunării de la izvoare până la vărsarea în mare” (tot TVR, o sursă inepuizabilă de perle).

 

 

 

Wintersturm / Furtună de iarnă

Erneut Wasser auf die Mühlen der ökologischen Negationisten: Amerika friert, globale Erwärmung ist ein Mythos!

===

Din nou apă la moară pentru negaţioniştii ecologici: America îngheaţă, încălzirea globală este un mit!

Twitter CEO gesucht / Se caută CEO pentru Twitter

Nachdem über 57% der Angestellten sich gegen ihn ausgesprochen haben, will Elon Musk die Konzernführung aufgeben.

Ich werde als CEO zurücktreten, sobald ich jemanden finde, der töricht genug ist, den Job zu übernehmen!

Hey, Elon, mir machst du keine Angst! Ich bin unter zwei Bedingungen dabei: du ziehst dich aus dem Konzern ganz zurück und ich arbeite im Homeoffice. Einverstanden?

===

După ce peste 57% din angjaţi s-au declarat împotriva lui, Elon Musk vrea să renunţe la şefia concernului.

Am să mă retreg din funcţia de CEO deîndată ce voi găsi pe cineva care este îndeajuns de nesăbuit încât să preia funcţia!

Hei, Elon, pe mine nu mă sperii! Accept, cu două condiţii: tu te retragi complet din concern şi eu lucrez în regim de home office. De acord?

Marii sinucigaşi

Nu sunt împotriva dreptului la sinucidere, oricare ar fi motivele pe care le poate avea cineva pentru a-şi curma viaţa.
Dispreţuiesc însă laşitatea celor care nu reuşesc să facă acest pas fără a mai trage după sine şi pe alţii. Prin asta nu mă refer în primă linie la atentatorii sinucigaşi, aceştia sunt, de obicei, nişte sărmani spălaţi pe creier.
Mă refer, de exemplu, la pilotul de avion care se sinucide omorând cele câteva sute de pasageri care îi fuseseră daţi în grijă pentru a-i transporta de la A la B. Un caz este deja cunoscut, altul este, de curând, presupunere întemeiată.
Urăsc din inimă toţi sinucigaşii care fug de răspundere după ce au incendiat lumea, omorând milioane. Avem, în privinţa asta, un record stabilit de Hitler. Să vedem la ce ne putem aştepta de la Putin: retorica propagandei Kremlinului a depăşit deja, în cinismul ei, chiar şi cele mai virulente creaţii ale lui Goebbels.

Der kleine Demiurg / Micul demiurg

Nach unzähligen Experimenten und Berechnungen stellte er schließlich eine Formel auf, die die Vorgänge in der Realität einigermaßen genau beschreiben konnte. Sie war genauso reichlich gespickt wie eine Weihnachtsgans, allerdings mit lauter empirischen Korrekturfaktoren. “Meine Formel muß ein Naturgesetz sein”, dachte er sich voller Stolz, “sonst würde die Natur ihr nicht gehorchen”.

===

După nenumărate experimente şi calcule a postulat în sfârşit o formulă, care putea să descrie fenomenele reale cât de cât corect. Era la fel de bogat împănată ca o gâscă de Crăciun, însă cu o droaie de factori de corecţie empirici. „Formula mea trebuie să fie o lege a naturii”, a reflectat el plin de mândrie, „că altfel natura n-ar asculta de ea.”

 

Demiurg
Richard Teschner (1879 – 1948)

Telemea de oi

Dacă vă interesează pluralul terorii, DEX vă lămureşte pe loc: terori.
În schimb, dacă vă interesează cumva teroarea pluralului (lucru extrem de improbabil, pentru că, datorită mass media româneşti, vi s-a cam tocit simţul limbii), DEX tace chitic. Haideţi să vă ajut eu un pic: am mai scris despre asta de câteva ori aici, aici şi aici.
Am descoperit recent o nouă formă a ceea ce numisem mai demult „Pluralis Tampeniae”, adică folosirea obsesivă a pluralului chiar când nu este nevoie de el. Culmea e că vine de la un filolog (mai exact: o filoloagă sau filologă), redactoare şi traducătoare la tot felul de edituri.

Noștri, voștri nu se scriu NICIODATA cu doi i. Copiii (nostri), in schimb, se scriu cu trei!

Sigur că da, „se scriu”, pentru că e mai mulţi.

Erklärung / Explicaţie

Das Bild von Max Beckmann „Selbstbildnis gelb-rosa” wurde neulich für 20 Millionen Euro verkauft. Als Grund für diesen extrem hohen Preis wurde von Kunstexperten seine schwierige Entstehung angegeben: es muß nämlich für den Maler gar nicht so einfach gewesen sein, mit gekreuzten Armen zu malen.

===

Tabloul lui Max Beckmann „Autoportret galben-roz” a fost vândut recent pentru suma de 20 de milioane de Euro. Ca motiv pentru acest preţ extrem de ridicat, experţii în artă au indicat dificultatea cu care a fost creat, şi anume că pentru pictor n-a fost deloc uşor să picteze cu braţele încrucişate.

 

Cum o traducem pe Herta Müller: un fel de bilanţ

Lejeritatea diletantului nu poate compensa lipsa profesionismului, spun profesioniştii. Dar nu e nicio nevoie, slavă Domnului, spunem noi diletanţii.

În urmă cu vreo 11 ani, am trimis editurii Humanitas Fiction un mesaj prin e-mail prin care îmi exprimam dezaprobarea faţă de traducerea în româneşte a romanelor amintite aici.
Aşa cum mă aşteptam, n-am primit niciun răspuns. După principiul „dacă nu vreau, treaba lor!”, nu mi-am mai bătut capul cu ei.
Dacă aş fi un tip naiv, care n-a avut experienţa de a primi el însuşi sute de mesaje zilnic, aş putea să-mi imaginez că un redactor timid s-ar fi adresat, cu mesajul meu de cititor în mână, şefului său. “Ce faaaace?” ar fi răcnit acesta din urmă, “cititorii să citească, nu să scrie!” (Continued)