Înţelepciunea populară de la noi a creat o superbă împleticeală de limbă, uluitor de concisă şi înfiorător de eficace:
Cupă cu capac
După principiul „Orbul şi Brăila”, şi clasa politică de la noi a reuşit, cu ocazia căutării febrile a unui nume de premier morişcă, o performanţă aproape la fel de mare:
Ciucă cu Ciolac
(În cazul când ordinea va fi inversă, ne putem cel puţin consola cu „Ciolac peste Ciucăză”…)
Florin Chixu:
Spre deosebire de PSD, PNL nu
pune condiţii.
Cred bine…
Iată cum va funcţiona USL 2.0:
Fostul ministru(!) Daniel P. Funeriu ne face părtaşi la înţelepciunea sa cosmică şi analizează alianţa PNL-PSD care se întrevede. Ajungând la îndemnul de „a ne uita reci la realitate” era cât pe-aci să mă opresc din citit. Oi fi eu vechi, domnule, dar încă nu sunt rece! Bine că am continuat, totuşi, lectura, că altfel aş fi fost privat de profunde cugetări precum „Cred că o asemenea mare coaliție ne va feri de progresismul descreierat, dar și de excese gen AUR. Ceea e e bine.” sau „Coagularea e un proces distructiv. Cristalizarea… constructiv.” La afirmaţia că Preşedintele i-ar fi „urmat îndemnul” de a numi rezultatul negocierilor de ieşire din criză „cristalizare” şi nu „coagulare” chiar m-au trecut fiorii. A ajuns oare Iohannis, în disperarea sa tâmpă, să asculte chiar şi de ĂSTA?
PS
Îi dau şi eu un sfat lui Iohannis. Procesarea rahatului tot rahat produce. Un rahat poate mai concentrat, mai omogen, dar în nici un caz cristalin… iar pentru igiena sa bucală, aşa cum i-am mai recomandat deja altă dată, iată un dispozitiv potrivit:
Pe vremuri, când adepţi ai PSD intonau, cu ocazia alegerilor, pe muzica din „Zece negri mititei”, cântecelul amintit aici, speram totuşi, că oarecând vor veni şi vremuri mai bune. Aiurea. Ajunge să înlocuim numele lui Băsescu prin cel al lui Iohannis, şi PSD prin PNL, ca să ne lămurim cum stăm.
Bine-bine, veţi zice, Pesedeul de atunci nu mai există, ceea ce este în parte adevărat. PNL i-a confiscat acestuia mai tot clientelismul şi lipsa sa de principii şi de obraz. Vă doresc, în consecinţă, alegeri liniştite şi un sufragiu înţelept. 
Ne-am bucurat când Iohannis a câştigat în faţa lui Ponta şi a Veoricăi Dăncilă.
Iar eu mi-am zis: „Decât un neam prost, mai bine un neamţ prost”.
Dacă aş fi fost pe deplin conştient de dimensiunile prostiei sale, poate m-aş mai fi gândit puţin…
Oricum, iată că lucrurile se aşează, încet-încet, şi la noi în ţară. Ţara are un Preşedinte pe potrivă, PNL aşişderea, şi în curând vom avea şi un guvern pe potrivă.
* În traducere liberă: „Dacă-mi permiteţi, domnule Preşedinte, sunteţi un bou”. Aceasta este o parafrază la legendara intervenţie a deputatului „Verzilor” din Parlamentul german, Joschka Fischer, adresată vicepreşedintelui Bundestag-ului, Richard Stücklen: „Mit Verlaub, Herr Präsident, Sie sind ein Arschloch”.
Poporul român, care a dovedit, prin zicalele sale privind animalele, nu numai o profundă înţelegere, dar şi o sinceră (deşi bine disimulată) afecţiune pentru acestea, a creat mai nou, cu fantezia sa fără margini, o nouă expresie, demnă de a fi aşezată alături de „A tăia frunză la câini.”
Ne referim, bineînţeles, la extrem de sugestiva „A da cuie la mîţ”. Încheiem, deci, cu urarea potrivită (nu din inimă, ci din rărunchi) „Cuie Mîţu!”
A. Papahagi propovăduie, cu „piper polemic” părerea potrivit căreia… da mai citiţi şi singuri.
Într-o postare de pe facebook, Mihail Neamţu ne confruntă cu nimicnicia vieţii noastre actuale:
[ ] Viul vieții este înlocuit de pixeli și ecrane, scrolling și trolling. [ ]
Citiţi restul şi singuri.
Netam nesam, fostul „olimpic naţional la filozofie” ne serveşte şi o cugetare care nu prea are nicio legătură cu textul. „Niciodată prea mic”? Mă cam zgârie la urechi… da’ mă rog, eu n-am fost olimpic naţional la filozofie.
